Jocul dezvoltă creativitatea și imaginația copilului, precum și alte abilități. Indiferent dacă pasează mingea, se joacă cu fratele mai mare sau se costumează imaginându-și că este un astronaut, joaca dezvoltă abilități sociale importante, cum ar fi punerea în diferite situații, cooperarea și munca în echipă.
Ți se pare că toate jocurile arată la fel? Sociologii descriu șase tipuri de joc la care va lua parte un copil, în funcție de vârstă, starea de spirit și starea socială.
Jocul liber se referă la activitatea în care, aparent, copilul nu se joacă deloc. Poate fi angajat în mișcări aleatorii, fără nici un obiectiv. În ciuda aparențelor, această activitate este, cu siguranță, un joc în care copilul explorează viitoarea scenă a ceea ce urmează să facă.
Jocul independent este exact ceea ce pare – atunci când copilul se joacă singur. Acest tip de joc este important deoarece îi învață să se întrețină, stabilind în cele din urmă calea spre autosuficiență. Orice copil se poate juca în mod independent, dar acest tip de joc este cel mai frecvent întâlnit la copiii mai mici în vîrstă de 2 sau 3 ani. La acea vârstă, aceștia sunt încă destul de egoiști și nu dispun de abilități bune de comunicare. Dacă un copil este mai timid și nu-și cunoaște bine colegii, probabil că preferă acest tip de joc.
Vizionarea jocului se petrece atunci când un copil observă pur și simplu alți copii care se joacă și nu participă la acțiune. Este comună pentru copiii mai mici care au vocabularul în curs de dezvoltare. Nu-ți face griji dacă micuțul tău se comportă așa. S-ar putea ca el să fie mai timid. De asemenea, are nevoie de timp să învețe regulile sau poate vrea doar să facă un pas înapoi pentru o vreme.
Jocul paralel. Pune doi copii de 3 ani într-o cameră și iată ce vei vedea: micuții se distrează și joacă separat, fiecare în propria lui lume. Asta nu înseamnă că nu se plac reciproc, ci doar se joacă în paralel. În ciuda faptului că au puțin contacte social, copiii care se joacă în paralel învață destul de multe unul de la celălalt. Chiar dacă pare că nu-și acordă o atenție reciprocă, adesea ei mimează comportamentul celuilalt. Ca atare, acest tip de joc este privit ca o punte importantă pentru etapele ulterioare ale jocului.
Jocul asociativ. Puțin diferit de jocul paralel, cel asociativ include scene în care copiii au și puncte comune de joacă. Spre exemplu, pe măsură ce își construiesc diverse jucării din piese de lego, cei doi vorbesc unul cu altul și se ”angajează” reciproc în activitate. Aceasta este o etapă importantă a jocului pentru că îi ajută pe cei mici să dezvolte o întreagă serie de abilități – socializare (ce ar trebui să construim acum?), rezolvarea problemelor (cum putem face acest oraș mai mare?), cooperare (dacă lucrăm împreună putem facem orașul nostru chiar mai bine) și dezvoltarea limbajului (învățând ce să spunem pentru a transmite mesajul). Prin intemediul jocului asociativ copiii încep să lege prietenii adevărate.
Jocul cooperativ este activitatea în care toate etapele se reunesc și copiii încep cu adevărat să se joace împreună. Este frecvent întâlnit la preșcolari mai mari sau la preșcolari mai mici care au frați mai mari sau au avut în jurul lor mai mulți copii). Jocul cooperativ utilizează toate abilitățile sociale pe care copilul le-a asimilat și le pune în acțiune. Indiferent dacă construiesc un puzzle împreună, joacă un joc de societate sau se bucură de un joc de grup în aer liber, jocul cooperativ stabilește terenul pentru viitoarele interacțiuni, pe măsură ce copilul se maturizează.
Alte tipuri de joacă:
-jocul dramatic, fantezist
-jocul competitiv
-jocul fizic
-jocul de construcție
-jocul simbolic
Sursă foto:<a href=”https://www.freepik.com/free-photos-vectors/kids
<a href=”https://www.freepik.com/free-photos-vectors/hom
